am creat tampenii

plictisit de absurdul cotidian si al refrenurilor obsendante , am decis sa scriu tampenii. intradevar , ati citit bine , tampenii . nicidecum cele vulgare si fara de gust care dintr-un hazard cosmic se intampla sa fiti obligati sa le respirati pe propria voastra piele . evident nu vorbim nici de acele tampenii "dragute" cum ar zice cei cu inima usoara , caracterizate prin dorinta stupida de a folosi fiecare moment util numai pentru a simula o oarecare scanteie"artificiala si ea" NU ..si iarasi NU .. nu pot vorbi de ele fara sa fie in detrimentul "tampeniilor pure" . pot afirma insa cu tarie si curaj virtuos ca ceea ce scriu acuma este o mare tampenie , dar este una cu un scop . vedeti dumneavostra dragi "cititori" deja am introdus 2 notiuni aparent opuse dar in acest context , relevator numai celor "tampiti" , veti gasi de fapt raspunsul la acea intrebare care va macina constiinta : "la ce m-am gandit cand am facut tampenia aia?" . scopul tampeniei perfecte este insasi perfectiunea . nu , va rog chiar, insist chiar mai "lecturati" putin .. haideti sa ne gandim , credeti ca acei mari oameni din istoria asta mincinoasa a omenirii nu au fost considerati aproape toata viata lor niste "tampiti" ? oare acuma nu intalniti acele cazuri unde povestile marilor oameni incep din tampenii ? "a cazut sub albie" si a ajuns un poet de "geniu", "i-au placut ziarele" si a ajuns "mogul" de presa"toparlan", "i-au placut cladirile" si a a ajuns sa "revolutioneze" arhitectura sec xx, "i-au placut femeile" si a ajuns "ucigas" in serie. toate sunt exemple ale tampeniilor , natura insasi e o tampenie . in consecinta , cine este mai tampit eu ? sau voi...