poveste veche

Ce frumoasa era ziua de ieri.
Umbrele stateau sprijinite de aceiasi pereti feriti de soare si incalziti de mucegaiul ce necontenit cuprindea intelectul neinteresant . Soarele avea probleme cu fusul cosmic si uneori , in timpul zilei , mai adormea . Nu va puteti imagina amuzamentul ce-l crea tuturor si desigur si mie , umbrei stupide ce-si spargea capul de intrebuintarile conjucturale ale sufletului de negasit .Da... nu eram decat o umbra ce-si cauta materialismul , dar timpul se schimba , soarele din pacate s-a inlocuit , cel novice a plecat , lasand locul caldut unuia mai in varsta . Respectivul stie sa lumineze totul . Nimeni n-a mai vazut nici macar un deget de umbra . Acuma totul e in culori , uneori prea deschise sa le cuprinzi pe toate . Chiar si iubirea , da .. chestia aia imateriala , intangibila , imateriala , implacabila , im- si in- etc... Iubirea a devenit tabu . Chiar si materialismul e tabu , totul e un subiect de barfa ieftina . Ne e dor de soarele vechi , neinitiat si timid , copilaros si intamplator agresiv dar vesnic iubitor al umbrei , al misterului , al iubirii , al chipului ce nu-l mai gasesc...