noaptea...

Noaptea stau si ma uit la singuratatea din camera muribunda dar daca nu sunt atent m-ar inconjura si as sfarsi chinuit de ea . Sa reformulez definitia starii "inamice" : singuratatea e momentul cand lumea toata esti tu , cand nu mai exista pereti , orase sau alte impedimente . De-as sta sa incerc singuratatea , probabil m-ar speria ; remediul fiind dulcea prea simpla si cunoscuta socializare relativa care tinde spre refulare . Si totusi sunt putini cei care stiu ca adevarata si singura calitate a acestei stari este nemurirea spiritului . Esti mirat? Oare tu n-ai simtit timpul dilatandu-se ? zgomotul respiratiei tale , insasi zgomotul structurii ? Atunci cedeaza singuratatii si probabil vei deveni precum universul , impasibil la trecerea implacabila si imemorabila a timpului ce tot vrea sa uite de noi si sa ramana solitar in imensitatea sa