vineri, 8 februarie 2008
noaptea...
Noaptea stau si ma uit la singuratatea din camera muribunda dar daca nu sunt atent m-ar inconjura si as sfarsi chinuit de ea . Sa reformulez definitia starii "inamice" : singuratatea e momentul cand lumea toata esti tu , cand nu mai exista pereti , orase sau alte impedimente . De-as sta sa incerc singuratatea , probabil m-ar speria ; remediul fiind dulcea prea simpla si cunoscuta socializare relativa care tinde spre refulare . Si totusi sunt putini cei care stiu ca adevarata si singura calitate a acestei stari este nemurirea spiritului . Esti mirat? Oare tu n-ai simtit timpul dilatandu-se ? zgomotul respiratiei tale , insasi zgomotul structurii ? Atunci cedeaza singuratatii si probabil vei deveni precum universul , impasibil la trecerea implacabila si imemorabila a timpului ce tot vrea sa uite de noi si sa ramana solitar in imensitatea sa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
linistea sufletului meu imbecil
abandonat in fluviul de persoane comune
ca un vant solitar care se risipeste in mare,
ma înspaimanta mai mult decît iubirea;
noaptea cand singur ma privesc in oglinda
si tac ma chinui sa nu plîng ca un copil,
si în jur obiectele amenintatoare si violente
îmi înghit curajul si raman rece ca o stanca neansufletita.
ma simt ca o balena sarutata pe frunte si apoi ucisa,
si jocul tau mortal m-a împins pe plaja prafuita
unde ideea ta fixa mi s-a infipt in inima ca un cui.
multa multa mare am plîns,
ca un cal am încercat in zadar sa ma revolt
si m-am trezit cu toata iarba,
care ma înghitea ca o avalansa...
sa fii singur sau singura, dupa parerea mea inseamna sa te deconectezi intr-un mod inconstient de tot ceea ce este in jurul tau. strazile. orasele. oamenii. vor exista mereu!
pt ca de fapt, nu exista niciodata sfarsit..
si noaptea tot laba
Love's the funeral of hearts
And an ode for cruelty
When angels cry blood
On flowers of evil in bloom
The funeral of hearts
And a plea for mercy
When love is a gun
Separating me from you
Trimiteți un comentariu